Actualizare
Bagaj
Îmbrăcăminte
Pe drum
Aici
Drumul
Otopeni
Controlul de securitate
Check-in
Vama
Gate, boarding
În avion!
Amsterdam
Iar în avion
Formulare
America
Recuperat bagaj
Immigration (control paşaport)
Vama
Pupături, Piaţa Independenţei
Idei generale
Deşi pagina asta nu a fost gandită să ajungă publică, totuşi s-a întâmplat. Normal. Orice pagina care stă o vreme pe web şi de care ştie cel puţin un om devine publică mai devreme sau mai târziu. :-)
Doar că pe tema asta trebuie să mai fac nişte modificări:
Nu te complica cu carry-on şi alte alea. Un rucsăcel mic sau o geantă de mână. Cât sa-ţi încapă o carte de citit, un flanel/flis, paşaport, bani, bilete, orice chestie cât de cât de valoare sau foarte greu de înlocuit.
Celular nu cred că e cazul. Aici sunt 4 sisteme diferite (în Europa e doar
GSM), iar standardul GSM are 4 frecvenţe. În Europa sunt folosite 2, aici alte
două! Deci sunt şanse mari să nu ai semnal. Plus că preţul o să te omoare (preţul
de „roaming“ dacă vin eu cu celul în România e 3,5 dolari minutul!).
Şi eu şi Ileana avem mobile, primeşti unul dacă pleci singur(ă) pe undeva. Iar
pentru sunatul în România fix-ul e mult mai ieftin.
Dacă vrei să ai pe drum, pentru cine ştie ce urgenta, ia-ţi-l în bagajul de
mână, că nu cere de mîncare, dar altfel nu merită.
Nu te complica cu cadouri sau alte prostii. Noi ajungem in România destul de des, prieteni vin sau pleacă, avem tot ce ne trebuie, vino tu şi ajunge :-)
Ia pe tine ce ştii tu că ai cel mai comod!
Cel mai sănătos e să fii îmbrăcat(ă) în straturi, adică să ai o bluză sau un tricou subţire (dacă e cald prin avioane/aeropoarte), dar să poţi la o adică să pui pe tine ceva gros, flis, flanel, sau o geacă. Ceva ce se poate îmbrăca uşor, de preferat cu fermoar de sus şi până jos, nu ceva ce se ia pe cap, şi care nu se cocoloşeşte, pentru că majoritatea timpului va sta ghemuit prin rucsak sau pe undeva pe scaun, pe lângă tine.
Ia ceva comod şi uşor, cu mânecă lungă sau scurtă, cam cum ai sta în casă. Pe lângă asta mai ia ceva uşor de pus pe tine. Un flis e cel mai convenabil. E pufos, călduros, şi poţi să îl pui în bagajul de mână dacă nu îl foloseşti.
Nu lua bocanci. La aeroport te duce cinva cu maşina, şi pe urmă nu mai calci pe afară pană aici. Te muţi din maşină în aeroport-avion-aeroport-avion-aeroport-maşină şi gata! Pe aici nu merită bocanci, nu fac decât să ocupe locul şi să-i cari degeaba. Dacă chiar ţi-e teamă de iarnă, poti să mergi în bocanci până la aeroport, iar acolo să treci la adidaşi şi să-i laşi bocancii cui te-a condus.
Gândeşte-te că o să stai aproape 24 de ore în încălţările cu care pleci, aşa că ia ceva comod, uşor, care-ţi e lejer. N-ai nevoie aici de bocanci, şi dacă ai, îţi promit că ţi-i dau eu p-ai mei ;-)
Echipamentul meu standard pentru drum constă din:
Ia cu tine şi o sticlă cu apă, şi ţine-o la îndemană. Trebuie să-ţi dea şi ăia din avion, de câte ori ceri, dar peste noapte apar mai rar, şi aerul e FOARTE uscat. Dacă nu te hidratezi e mult mai uşor să prinzi un pui de răceală de la colegii de zbor.
Ar fi bine să ai şi niste bani cu tine, vreo sută-două-trei, că dacă te întreabă ăia la vamă ce ai la tine să nu fii sărac(ă). Ia şi o carte de credit-debit. Chiar dacă nu e internaţională, n-or să înţelegă mare branză din ea, şi o să presupună că merge şi p-aici.
În principiu pe aici temperatura iarna nu coboară sub 5 grade (doar rar, noaptea pe la 3 :-). În timpul zilei se ridică peste 15 chiar şi în miezul iernii (http://en.wikipedia.org/wiki/San_Jose,_California, http://www.westerndisastercenter.org/sjc/climate.html). Vezi că temperaturile sunt în grade Fahrenheight, formula e C=(F-32)*5/9 şi uite aici şi un convertor: http://members.aol.com/pasiflora1/jtempcon.htm.
Deci nu te omorâ să iei nimic foarte gros, ca iarna aici e cam ca toamna în Bucureşti. Plus că dacă chiar e şi e, te „înzestrăm“ noi cu ceva :-)
Nici ca modă nu sunt mari pretenţii. Ca să îţi faci o idee, ţinuta noastră când ieşim e la blugi, adidaşi, iar în sus tricou vara şi ceva cu manecă lungă iarna. Eventual un flis sau o jacketă (Ileana). În casă la vremea asta e un pantalon lung de trening şi tricou cu mânecă scurtă.
Nu lua tone de prostii, şi boarfe pentru o lună, că avem masină de spălat şi uscător. Avem prosoape, cearşafuri, tot ce trebuie. În principiu iei cam ca pentru hotel (periuţă :-).
Încearcă să ajungi devreme acolo (cam 2 ore înainte de ora de pe bilet), să ai timp să treci fără emoţii. Gândeşte-te că din momentul în care ai ajuns în aeroport a început vacanţa. Nu ai nici o grabă. Dacă stai o oră în aeroport, nu-i bai, citeşti ceva şi te relaxezi. Mult mai bine decât să alergi pe coridoare cu sufletul la gură şi să te urci în avion transpirat(ă) :-)
Când ai ajuns în aeroport treci la ţinuta de drum, pupă pe cei care te conduc, treci de controale şi tot. Nu lungeşti despărţirea, că nu are rost. Oricum te întorci :-)
Depinzând câte avioane pleacă cam odată cu al tău, poţi să stai înăuntru
şi să te plictiseşti, sau să stai de la o coadă la alta, cu ochii pe ceas...
Să ai la îndemână un pix, adresa noastra, paşaportul şi biletul (tot teancul
pe care l-ai primit de la agenţie). De pe bilete, uită-te la numărul zborului,
şi ţine-l minte.
Nimic de speriat. L-ai văzut dacă ai mai condus pe cineva. Pui valiza şi bagajul de mană pe bandă rulantă să treacă pe la raze X şi tu treci prin „rama de uşă“ să vezi dacă te piuie. Razele X sunt suficient de slabe, nu afectează filme sau aparate foto, memorii flash, floppy/hard discuri, CD/DVD, laptoape, etc. Dacă te piuie rama, atunci te pun să scoţi ce ai metalic prin buzunare şi să mai treci o dată, sau treci şi te mai piuie şi ei cu un baston. Dacă li se pare ceva ciudat în bagaje, te pun să le desfaci (nu mi s-a întamplat niciodată). Nu ai nimic de ce să te temi, nu are nici o legatură cu vama, e doar pentru securitate.
E sănătos să pui pe bandă şi haina pe care o ai pe tine, vezi cum face restul
lumii, şi faci şi tu la fel.
Mie mi s-a întâmplat să mă pună să le desfac, nu-i bai...
Când îţi iei bagajele de pe rampă, după X+Ray, vine la tine unu’ cu învelitul în plastic. Trimite-l să cânte la altă masă şi înhamă-te la bagaje, urmează pasul 2..
Aici dai bagajele. Ultima oară pe noi ne-a întrebat dacă le vrem înfăşurate în folie de plastic. Am zis nu. Nu are nici un rost. La întoarcere nu îţi face nimeni asta, şi bagajele se jumulesc oricum. De asta valiza e din plastic sau cârpă. Nici o grijă.
Ghişeele sunt împărţite pe zboruri, nu poţi să te duci la oricare. Vezi că scrie deasupra.
Trebuie să pregăteşti paşaportul şi biletele. La ghişeu există de obicei nişte etichete de carton cu şiret elastic. Iei unul şi cât timp stai la coada îl completezi cu adresa de destinaţie şi un număr de telefon, tot de la destinaţie (pune fixul nostru de acasă). De aia e bine să ai un pix în bagajul de mană :-) Pe urmă îl îndoi cu scrisul înăuntru (are semn) şi îl agaţi pe undeva pe la valiză (la mâner e un loc bun).
Pînă la asta, trebuie să te prinzi care-i ghişeul unde trebuie să stai tu. De obicei, o să vezi fie pe TV-ul de dinăuntru la care numar e zborul tău, şi te duci la check-in-ul cu pricina, fie vezi numele liniei aeriene (KLM) sus, şi numărul zborului tău lîngă numărul check-in-ului. Vezi că sunt ghişee speciale pentru VIPs, echipaj, ăia cu premiu-ntâi cu coroniţă, mă rog, unde cozile sunt mult mai scurte, dar dacă stai acolo, te trimit la celelalte cozi urgent. Numai la sfârşit, dacă mai sunt mulţi oameni şi mai e puţin până pleacă avionul, o să vă zică să vă duceţi şi la ghişeele alea.
Când ajungi în faţă, pui bagajul de cală pe cântar, dai paşaportul şi biletele. Daca cere să-ţi cântărească şi „bagajul de mană“ sau „bagajul de cabină“ îl pui şi pe ăla.
Rogi dacă e posibil să-ţi „chech-in“ bagajul până la San Francisco (de obicei asta e automat, dar în felul asta le atragi atentia, să nu chifleasca din greşală).
Tot acum e un prilej bun să-ţi exprimi preferinţa de loc („dacă se poate la geam, v-aş ruga“). Fii draguţ(ă), nimeni nu are nici o obligaţie, dacă se poate, bine, dacă nu, nu.
Cele mai bune locuri: NU EXISTĂ.
Depinde de ce-ţi doreşti:
De obicei pe post de bilet ai un pachet de 5 chestii de carton, capsate între ele. E un bilet pentru fiecare zbor plus un cotor cu „rezumatul“. La Otopeni o să-ţi ia două bilete (Otopeni-Amsterdam şi Amsterdam-San Francisco). În locul lor or să-ţi dea două „boarding pass“ (carte de îmbarcare) pe care sunt trecute:
Ce trebuie să-ţi dea înapoi: paşaportul, cele două boarding pass, restul de două bilete şi cotorul, pe care lipeşte o etichetă cu cod de bare pentru bagaj (cealaltă parte e pe valiză). Nu uita bagajul de mană!
Spui săru-mana şi te tragi de o parte să verifici. Vezi să ai ce am zis mai sus, verifici eticheta de bagaj să spuna OTP-AMS-SFO (uneori OTP lipseste, cel mai important e SFO). Cele două boarding passes trebuie să corespundă cu ce zboruri ştii tu că ai. Aeropoartele au abrevieri de 3 litere. Otopeni = OTP, San Francisco = SFO, Amsterdam = AMS. Pui bine cotorul, cele 2 bilete, şi treci la urmatoarea „probă“, vama.
Vama de ieşire e lipsită total de suspans. Dai boarding pass-urile (ambele, să arăţi unde te duci) şi paşaportul. Se uită la viză, verifică boarding-pass-urile să vadă că totul corespunde, să uită la mutra ta să vadă că e aia din poză, poate te întreabă (într-o doară) ceva (la care răspunzi scurt, tot într-o doară :-), pe urmă scanează paşaportul (ca evidenţă că ai ieşit din ţară) şi îţi pune o ştampilă de ieşire pe el. Spui „bună ziua“ şi treci mai departe.
Acolo sunt mai multe cozi, şi nu mai sunt sparte pe zboruri, dar
au în continuare câteva cozi rezervate pentru echipaj, personal diplomatic and such.
Te aşezi şi tu la cea mai scurtă la care te încadrezi.
O să se uite ăla de la vamă la tine ca-n filmele cu oameni rai, să simţi că
el e om cu mare responsabilitate, o să te mai întrebe o dată unde te duci (deşi
are biletele tale în faţă), o să dea cu paşaportul tău prin scanner, să vadă
că nu eşti pe lista neagră, şi după vreo 30 de secunde o să te lase să treci.
La momentul ăsta pui bine restul de bilete (alea de întoarcere) că n-o să mai
ai nevoie de ele decât peste la întoarcere. Restul, le pui tot la îndemână, împreună
cu paşaportul, c-o să le mai scoţi de multe ori până ajungi la noi....
În drum spre gate cred că am mai trecut printr-un control de securitate, cu ramă şi raze X, protocolul cunoscut, doar că nu mai ai valiză mare, doar bagajul de mană. Banal.
Te duci şi găsesti „the gate“, chestie foarte uşoara în Otopeni, pentru că e un aeroport foarte mic. Dacă ţi se pare că e mare, aşteapta până ajungi într-un aeroport internaţional adevărat :-)
Când ai ajuns acolo, te faci comod(ă) şi vezi cu ce-ţi omori timpul. Reviste, rebus, o carte, orice se califică :-) Eventual faci un drum la o toaletă să te asiguri că nu ai nevoie în avion. Se poate şi în avion, da’ nu mai e când vrei tu. La decolare/aterizare e interzis, altfel poate să fie coadă, „better safe than sorry“ (adica, pe româneşte, „mai bine să fii sigur decât să-ţi pară rău“, un fel de „paza bună trece primejdia rea“).
Atenţie! Ora de îmbarcare e cea de pe boarding pass, nu cea de pe biletul original! Daca biletul spune 6:25, atunci probabil îmbarcarea e pe la 6:00. Ce e pe bilet e timpul gate-to-gate, adică de când avionul pleacă de la gate până ajunge la gate-ul destinaţie. De asemenea, timpul e timp local pentru aeroportul despre care e vorba. Deci 06:25 OTP - 08:30 AMS înseamnă un zbor de 3 ore, nu doua (Amsterdam e la o oră diferenţă).
Îmbarcarea durează ceva, iar uneori (mai ales la avioanale mari, cele transatlantice) se face „în valuri“. Cineva o să anunţe („now boarding from seat number x to seat number y“), aşa că ciuleşti urechile când e rândul tău.
Pentru îmbarcare („boarding“) îţi trebuie doar boarding-pass-ul numarul 1 (OTP-AMS). Foarte rar paşaportul. Când treci, îţi rupe boarding-pass-ul şi îţi dă înapoi cam o treime (aia din dreapta, pe care scrie şi locul).
Până la gate o să treci prin zona de shop-uri, unde poţi să te uiţi pană se face ora de îmbarcare, dacă n-ai chef să stai pe scaun. Când se apropie ora, să nu stai prea departe de gate-ul tau.
Când board, o să-ţi ceară doar barding pass-ul spre AMS, nu şi pe ăla de la AMS la SFO (deci doar pe ala spre AMS trebuie sa-l ai în mână). O să-ţi oprească tot în înafară de peticuţul mic din dreapta (în poza de la Mihai, cam de la linia subţire, albastră, verticală spre dreaptă). Cu peticuţul în mână o iei şi tu spre avion, împreună cu turma.
Mai nou, la boarding, au inventat „zone“, şi se strigă „now boarding zones
1 trough 4“, şi tu te uiţi pe bilet să vezi ce zonă ai, şi dacă poţi să te urci,
sau mai aştepţi. Ideea e să nu se îngrămădească prea tare, aşa că-i baga întâi
pe aia mai departe de uşă, şi dup-aia pe ăia apropiaţi de uşă.
Asta dacă au tras avionul lângă aeroport şi au pus tub de la aeroport până la
avion, dar cum până la Amsterdam o să fie un avion mic, s-ar putea să nu fie
cu tub, ci să vă scoată afară şi să va plimbe 100 m cu autobuzul, ca să vă urcaţi
pe scara la avion. Iarăşi, s-ar putea să nu pună scările în acelaşi loc şi la
plecare şi la sosire, deci s-ar putea să ieşi pe altă parte decât pe unde ai
intrat. Dar asta nu conteaza prea tare.
Întâi îţi găseşti locul. Locurile cresc spre coada avionului, şi litera spune unde anume eşti: la geam (window), la coridor (aisle) sau la mijloc (center). La avioanele mici nu există center.
Te faci comod(ă), pui bagajul de mână sus (nu tocmai la îndemână) sau sub scaunul din faţa (la îndemână, dar îţi ia din locul de picioare).
Primele chestii de făcut când ţi-ai găsit locul în avion:
Scoate şi sticla de apă, s-o ai la îndemană. Pune-ţi centura (or să verifice înainte de decolare şi aterizare că toata lumea o are pusă), şi vezi să ai spatarul de la scaun ridicat. Pe mânerul de la scaun ai buton de lumină pentru scaunul tău, buton care o cheama pe stewardesă la tine, buton pentru lăsat spătarul de la scaun şi nişte butoane pentru sonor şi post/canal (le foloseşti când îţi primeşti caştile). Deasupra capului e şi o duză care suflă aer (rece) pe care poţi s-o orientezi spre tine, şi să-i măreşti/micşorezi debitul, prin înşurubare.
În timpul zborului ţine centura pusă, chiar dacă se stinge becul care spune că e obligatoriu. Poţi să o slăbeşti la maxim, dar nu o desface. E mai sănătos.
Şi uite aici alte câteva sfaturi independente: http://www.asma.org/pdf/publications/Tips_For_Travelers2001.pdf, http://www.usairways.com/travel/intl_travel/healthy_travel.htm, http://familydoctor.org/455.xml.
Cât timp urcă, mie una îmi pocnesc urechile. Ca să nu te doară, e sănătos
să mesteci gumă de mestecat, sau să înghiţi (în sec, sau apă). De aia toţi aia mici din avion
vor face un scandal monstru la aterizare şi decolare, ca ei nu ştiu ce trebuie să facă, chiar
dacă li se spune...
Odata ce aţi decolat şi a atins înălţimea de croazieră, o să coboare televizoarele, o să vă
arate harta, temperatura de afară, înălţimea, cât a zburat şi cât mai are şi o să vă împartă caştile.
Sunt câteva runde mari pe care le fac stewarzii pe la fiecare; să dea caşti, să dea şerveţele şi alune sau biscuiţi, să dea mâncare, să strângă mâncarea, şi de mai multe ori să dea de băut. Când o să vă dea de băut, o să fie apă sau suc de portocale/mere/roşii (poţi să alegi şi nişte chestii alcohoolice, dar pentru unele plăteşti, aşa că mai bine întreabă), întreabă pe fiecare ce vrea. Mâncarea o să fie o tavă cu chestii de mic dejun, adică un sandwich ofilit, un fruct, o prăjitură, biscuiţi cu brânză, aşa ceva. Nu cred că o să aiba alegeri, dar dacă au mai multe feluri o să zică, „cheese“ or „ham“ sau ceva de genul asta. După mâncare trec cu „ceai sau cafea“, îţi alegi ce vrei. După masă e cea mai lungă coada la budă, aşa că mai aşteaptă puţin, că altfel stai în picioare. Dacă au turbulenţe, închid buda, şi vă pun să treceţi la locurile voastre şi să vă puneţi centura. Nu ţine mult, de obicei.
În buzunarul de la scaun e o broşură cu poze despre ce ai de făcut dacă pica avionul, şi pe unde sunt ieşirile. Uită-te unde sunt şi care e mai apropiată de tine. Tot acolo e pungă pentru cazul în care ţi-e rău, şi o chestie cu o gramadă de publicitaţi, reviste, hărţi de aeropoarte, ce e de facut prin diverse oraşe, programele radio şi TV, duty free shopping, aşa ceva. Poţi să pierzi ceva vreme răsfoind-o. În timpul zborului se poate să ai şi un film.
Dacă ţi-ai mişcat ceasul când te-ai urcat în avion, e deja pe ora Amsterdamului. Înainte să pleci de la locul tău verifică să nu uiţi cele 2-3 chestii vitale: biletele de avion + boarding pass, paşaport, bani. Sigur, e bine să nu uiţi de plovăr, bagaj de mână, carte, etc., dar alea sunt de bază.
Prima grijă e să ajungi la terminalul tău. Toate aeropoartele sunt după acelaşi tipic: unul sau mai multe terminale, fiecare din ele cu multe gates. Un terminal e cam ca o caracatiţă, cu o chestie centrală, mai mare şi cu tone de shop-uri, şi cu multe braţe pe care sunt răspândite gate-uri (ca nişte ventuze care se lipesc pe avioane :-)
Deci, ca să ajungi la conexiunea ta trebuie să o iei spre centrul terminalului la care tocmai ai aterizat. Pentru asta urmezi semnele. Cele de baza sunt „Bagage claim“ (de unde cei care rămân acolo îşi iau bagajele), „Custom“ (vama), „Other terminals“ (alte terminale). Din loc în loc sunt semne care îţi spun în ce terminal eşti.
Când ajungi în zona centrală, semnele devin mai detailate, mai multe, şi încep să ducă în direcţii diferite (până atunci toate băteau „spre centru“). Dacă e cazul, schimbi terminalul, urmărind semnele. Schimbarea se face în diverse moduri, depinzând de aeroport. Unele terminale sunt legate prin tunele lungi, foarte des cu bandă rulantă, să nu mergi pe jos. Alteori legătura se face cu autobuze sau cu un mini-tren. Dacă nu e evident, întrebi.
La Amsterdam se pare ca e simplu, există un singur terminal, mare, dar unul singur. Exista şi harţi pe web, poţi să le tipareşti şi să le iei cu tine.
Majoritatea aeropoartelor internaţionale au un web site, cu hărţi şi tot felul de informaţii utile! Fă o vizită pe acolo, eventual tipăreşte ceva hărţi.
În zona centrală există panouri cu plecările şi sosirile. Verifici unde o să fie avionul cu care pleci, nu te baza 100% pe ce scrie pe bilet. Se pot întamplă schimbări de ultim minut (deşi puţine şanse să se întâmple asta în 3 ore cât faci tu de la OTP la AMS). Eu nu am păţit-o niciodată, da’ nu se ştie.
După ce aterizează, o să vă pună să staţi cuminţi până se opreşte lângă gate. De obicei o să spuna şi la ce terminal şi gate au tras, şi o să zică şi la ce terminal şi gate sunt avioanele la care voi, pasagerii, aveţi conexiuni. E drăguţ din partea lor, dar eu una n-am înţeles niciodată de la ei ce şi cum atât de clar cât să nu mă mai uit eu odată când ajung în aeroport.
Când opreşte, îţi aduni tot ce ai al tău pe scaun, îţi iei ce ai pus sus,
deasupra scaunului, şi o iei tipa-tipa, în coloană câte doi, spre ieşirea din
avion când începe lumea să meargă (zici „thank you“ la ieşire), şi dup-aia prin
tub sau autobuy spre terminal.
La terminal, după ce ieşi din turmă, încerci să găseşti un panou cu TVs să vezi
unde eşti şi unde trebuie să ajungi pentru AMS-SFO.
Cam aşa arată lista:
Si dacă ţi-a ieşit părul prin căciulă, poţi să tragi şi un fum:
Până ce ajungi la gate-ul de unde pleci spre US, e foarte probabil că mai treci printr-un filtru, unde trebuie să arăţi paşaportul şi boarding-ul (AMS to SFO, pe care-l ai încă întreg), şi, dacă e nevoie să pui bagajele de mână şi haina la raze, eventual să te descalţi, vezi şi tu ce-i pune pe aia din faţa ta să facă, şi faci la fel.
N-o să pricepi mare brânză din olandeză, decât că e o limbă nesuferită, dar o să te descurci cu engleza, dacă te întreabă careva ceva.
Daca n-ai fost la budă în avion, poţi să te duci liniştit(ă) acum, dacă ţi se face foame vezi de pe unde mai poţi lua un sandwich, poţi să te uiţi şi prin duty free shops. Dar ţine un ochi pe ceas, şi ai grijă să fii la gate cu vreun sfert de oră înainte de boarding, ca siguranţă că nu e vreo coadă pe undeva şi te întârzie aiurea. Din cauză de terorişti, spre US sunt întotdeauna mult mai multe posturi de control, şi câte odată se face coadă mare.
De la gate încolo e cam la fel ca la Otopeni (la altă scară), îţi aştepţi zona pentru îmbarcare, sau numărul rândului, îţi cere boarding pass-ul, eventual şi paşaportul, îţi dă înapoi peticuţul cu locul, te duci la scaun, îţi propteşti ce ai nevoie pe scaun (carte, apă), pui restul pe sus sau sub scaun, slăbeşti şireturile/te descalţi, îţi aranjezi perna şi pătura sau le gaseşti loc pe undeva, îţi pui centura, şi aştepţi să decoleze. O să vă ţină cursul de protecţia muncii (unde-s ieşirile and ş.a.m.d.). După ce decolează vă dă căştile, şi încep turele de serveţele calde, lichide, mâncare, lichide, etc. O să aveţi un film sau două, muzică la căşti.
Spre sfârşit o să vă dea un video cu ce aveţi de completat pentru intrarea în US. Pentru tine, sunt două, formularul de vamă şi I94-ul. Ăla de vamă îl completează toata lumea, dar cetăţenii şi rezidentii nu completeaza I94.
I94-ul arată aşa:
Sau, la altă calitate, aşa: http://www.orgs.ttu.edu/indiastudentassociation/i94.pdf
Dacă zbârceşti ceva, o chemi pe stewardesă şi mai ceri un formular, nu-i
nici o problemă, au tone.
O iei uşurel de sus în jos, şi le pui pe toate:
1. Numele de familie
2. Numele de botez
3. Date naşterii (zi lună an, fiecare pe două cifre, de exemplu 01 04 68)
4. Ţara de cetăţenie (ROMANIA)
5. Sex (FEMALE (femeie) or MALE (bărbat))
6. Număr paşaport (ăla scris din găurele la baza paginii de paşaport)
7. Număr zbor (de pe boarding-pass)
(pentru ăsta e un exemplu în cartea din buzunarul scaunui tau)
8. Ţara în care trăieşti (ROMANIA)
9. Oraşul în care te-ai îmbarcat (BUCHAREST)
10. Oraşul în care s-a eliberat viza (BUCHAREST)
11. Data în care s-a eliberat viza (zi lună an)
12. Adresa unde o să stai în S.U.A. (strada şi numărul, vezi adresa noastră)
13. Oraşul şi statul unde o să stai (SAN JOSE, CA)
14. Numele de familie
15. Numele de botez
16. Date naşterii (zi lună an, fiecare pe două cifre, de exemplu 01 04 68)
17. Ţara de cetăţenie (ROMANIA)
Formularul de vamă:
Faţă: 
Verso: 
1. Numele de familie
Numele de botez
2. Date naşterii (zi lună an, fiecare pe două cifre, de exemplu 01 04 68)
3. Câţi membri de familie călătoresc cu tine (se completează un formular de familie, nu te numeri şi pe tine)
4. Adresa de destinaţie (a) strada şi numărul (vezi adresa noastră)
(b) oraşul (SAN JOSE) (c) statul (CA)
5. Ţara care a eliberat paşaportul (ROMANIA)
6. Număr paşaport (ăla scris din găurele la baza paginii)
7. Ţara în care trăieşti (ROMANIA)
8. Ţări vizitate în această călătorie inainte de U.S.A. (de obicei ROMANIA)
9. Număr zbor (de pe boarding-pass)
(pentru ăsta e un exemplu în cartea din buzunarul scaunui tau)
10. Scopul principal al călătoriei e de afaceri (de obicei No)
11. (a) Aduci fructe, vegetale, plante, seminţe, alimente, insecte (de obicei No)
(b) Aduci carne, animale, produse animale (de obicei No)
(c) Aduci agenţi de boli, culturi de celule, melci (de obicei No)
(d) Aduci pămant sau ai fost la o fermă/păşune (de obicei No)
12. Ai fost în apropiere de animale de crescătorie (de obicei No)
13. Ai cu tine bani sau „instrumente monetare“ peste 10000$ (definiţie pe dos) (de obicei No)
14. Ai mărfuri comerciale (de vănzare, sau mostre, nu de personal uz) (de obicei No)
15. Câmpul 2 (Vizitatori), valoarea totală a bunurilor care vor rămane în U.S.: (de obicei $ 0)
Nimic special aici, totul e ca şi zborul Bucuresti-Amsterdam, cu câteva diferenţe: avionul e mult mai mare, zborul durează mult mai mult (11 ore faţă de 3), primiţi două mese, vă dă nişte filme, şi la un moment dat primiţi niste formulare de completat.
Ce implică asta:
Sunt două formulare, unul de la emigration (I-94) şi unul de vamă.
Ăla de vamă e universal şi îl completează toată lumea.
Ăla de emigration nu se completează de rezidenţi, iar pentru ceilalţi există alb (white) şi albastru (blue).
Cel alb e pentru cei care au viză, cel albastru e pentru ţările cu „visa weaver“
(care nu au nevoie de viză, ca de exemplu Germania).
Deci tu ceri alb.
La ce trebuie să fii un pic atent(ă) la formulare:
Finalul apoteotic! Ai răbdat cam 11 ore în avion, dar în sfârşit ai ajuns! Verifici din nou să nu uiţi ceva (mai ales chestiile vitale) şi o iei spre ieşire. Ai grijă să închizi toate fermoarele pe la bagajul de mână :-)
Cel mai sănătos e să nu zăpăceşti locul paşaportului şi biletelor, să ai un buzunar designat unde să le ţii pe alea importante pe care trebuie să le scoţi tot timpul, şi altul unde le pui pe alea de care trebuie să ai grijă, dar nu trebuie să le scoţi tot timpul. E relativ uşor pentru paşaport să alunece de pe măsuţă când completezi formularele, şi locul e mult prea strâmt ca să poţi observa că-i dus. Mare grijă cu astea. Şi la coborâre, când ieşi de pe scaun, aruncă o privire înapoi.
Prima chestie: trebuie să-ţi recuperezi bagajul. Urmăreşti semnele ca şi la Amsterdam, dar de data asta urmezi „Bagage claim“ până la capăt. La un moment dai ai să dai într-o sală mare cu mai multe benzi de bagaje. Cauţi un monitor şi vezi la care bandă or să fie bagajele de la zborul tău.
Pe urmă te propteşti la bandă şi aştepţi. O să dureze ceva, şi după ce încep să curgă, o să mai dureze o tonă (puţine şanse să iasă bagajul tău printre primele, mie nu mi s-a întamplat niciodată :-) Ok, să presupunem că-l recuperezi (verifici de doua ori că e al tău şi aici e utilă eticheta cu numele, dacă ai pus-o). În varianta naşpa că nu a ajuns (puţine şanse, dacă ai rezervat destul timp la schimbarea de avioane), nu te panichezi, aştepţi până se opreşte banda, se goleşte, şi nu mai vine nimic, întrebi „where should I complain for lost luggage“, întrebi de unde poţi să dai un telefon şi suni pe celular la mine sau la Ileana, că macar unul din noi o să fie afară. Ileana 100% sigur, eu dacă scap de la servici. Dar să speram că nu e cazul, sunt foarte-foarte puţine şanse, am pomenit varianta doar ca să ai o idee ce să faci şi să nu te panichezi.
După ce-ţi recuperezi valiza, te târâi cu ea la una din cozile pentru „non-rezidents“ (care se văd deja de la caruselul de bagaje) şi îţi pregăteşti:
Asta e practic e o combinaţie între controlul paşapoarte de la noi (verificat viza, valabilitate, poză, ştampilat) şi interviul de la ambasadă (mult mai nevinovat, mai mult o întrebare două să vadă dacă te simte cu stresul cât casa şi dacă ai unde să te duci). Întrebări gen: „de unde vii“, „cât stai“, „unde stai“, „scopul călătoriei“.
În ultimii ani se iau şi amprentele, dar numai pentru non-rezidenţi, iar noi nu mai suntem în categoria asta, aşa că nu pot să-ţi spun cum e (doar că nu e cu cerneală să te mozoleşti, e ceva electronic)
Acolo o să-ţi ia I-94, o să detaşeze bucata de jos (de la câmpul 14 încolo, unde scrie „Departure record“) şi o să ţi-o capseze în paşaport (unde scrie „Staple here“).
Chiar nimic de speriat, asta e ultima barieră pe care o ai de trecut.
Deci te târăşti cu valiza, paşaportul şi formularul de vamă, şi treci pe la control (nu ai cum să-l ocoleşti :-). Te întreabă dacă ai ceva de declarat („No“) şi de obicei te lasă să treci. Exista uneori şansa să-ţi ceară să treci valiza pe la raze X, alteori există câini, sau trebuie să deschizi valiza, dar e destul de rar. Şi oricum nu aduci nimic naşpa, aşa că nu ai emoţii, e doar control de rutină.
Pentru California sunt interzise plante, seminţe, produse alimentare, blănuri şi alte cateva chestii. Şi te sfătuiesc să nu ai nimic din ce nu-i voie! Au fost ok icre şi probabil mai sunt unele chestii, da’ e mai sigur să nu cari nimic alimentar cu tine. Aşa e cel mai sigur.
Când cei care fac controlul te lasă să treci, ai să vezi că nici nu se uită la formularul tău de vamă. Sa nu crezi că e inutil şi să-l bagi în geanta, că nu e cazul. De obicei e cineva chiar în uşa de la ieşire care o să ţi-l ia.
Gata! Ieşi şi te uiţi după noi, o să te adunăm!